Category: Uncategorized

Pe cine vor alege președinte triburile politice din România?

Într-un sondaj prezentat de Digi24.ro am văzut niște cifre interesante despre susținerea pe care o au diferiți prezidențiabili în rândul celor care au votat cu un anumit partid în urmă cu 4 ani. Adică se dă răspunsul la întrebări de genul: câți din cei care în 2020 au votat PSD la parlamentare vor să-l voteze azi pe Ciolacu/Geoană/Ciucă/etc. Poza din articol e slabă, dar în mare cred că am ghicit cifrele de acolo:

Dacă ar fi să pornim de la premisa șubredă că afinitățile politice nu s-au schimbat în ultimii patru ani și că sondajul respectiv reflectă realitatea, am ajunge la câteva concluzii interesante cu privire la alegătorii din România:

  1. Votanții PSD
  • Doar 25% din alegătorii PSD spun că l-ar vota pe Marcel Ciolacu la președinția țării. Ceea ce nu e chiar încurajator pentru un președinte de partid. Dar nu e singurul în această situație.
  • Alți 25% l-ar vota pe Mircea Geoană. Alt motiv ca actualul președinte al partidului să nu se simtă bine: că un fost președinte are susținere egală cu a lui. E adevărat că nu ne putem da seama cât din procentele astea vin din apetența românilor spre independenți și cât din lipsa de simpatie față de Marcel Ciolacu…
  • Mai mult de un sfert din votanții PSD s-ar îndrepta spre George Simion și Diana Șoșoacă. Ceea ce vorbește despre orientarea naționalistă și extremistă a unei părți bune din electoratul PSD. Poate și procentele pentru Cătălin Drulă (4%) și Nicolae Ciucă (10%) tot de acolo vin

2. PNL

  • Doar 6% (!!!) din alegătorii PNL l-ar vota pe Nicolae Ciucă. De fapt, toți adversarii lui ar fi mai votați de către propriii susținători 🙂 Iar el are un procent mai mare de susținători în PSD, AUR și PMP 🙂 Mai bizar nici că se poate 🙂 Și atunci pe cine ar vota PNL-iștii?
  • Cei mai mulți nu ar vota: 22%. Asta înseamnă că PNL pierde mai mult de 300 de mii de voturi pentru că nu are un candidat potrivit
  • 20% Geoană. Deci 5% din voturile lui vin de la PNL. Motivul? Aura de independent? Poziția la NATO? Nu știm
  • 25% ar merge spre Drulă și Cioloș. Ceea ce arată spre aripa reformistă/progresistă a PNL. Sau anti-PSD
  • Aripa naționalist-extremistă există și aici (13%) dar mai slabă decât în PSD
  • Iar 9% l-ar vota pe Ciolacu, ceea ce habar n-am cum să înțeleg. Poate oamenii ăștia s-ar bucura dacă s-ar uni cele două mari partide

3. USR+

  • 27% Cătălin Drulă – mai mult decât pentru adversari, dar încă prea puțin pentru un președinte de partid
  • 22% Mircea Geoană – poate e un vot pragmatic, sau preferința spre independenți
  • 20% Cioloș – ramura PLUS care astăzi votează REPER
  • 18% vot nul/alb – oamenii care nu sunt mulțumiți cu nici un candidat. Întrebarea e cum ar arăta candidatul pe care l-ar vota? Perfect?

4. AUR

  • 53% Simion, 30% Șoșoacă – aici e clar. Oamenii sunt mulțumiți de liderii lor, și nu sunt tentați de alte opțiuni. Dacă nu s-ar fi rupt în două partidul de acum 4 ani, candidatul AUR ar obține un scor de 28% și ar intra în turul 2
  • 10% Ciucă – cariera de militar transmite ideea de forță, valoare căutată de votanții AUR

5. UDMR

  • 8% Kelemen – de obicei sondajele nu prea nimeresc voturile UDMR, dar dacă ar fi așa, ar însemna că maghiarii își dau seama că nu are rost să votezi un om doar pentru că e de-al tău
  • 69% Geoană – mi se pare o cifră uimitoare. În urmă cu 5 ani maghiarii au votat 10% Iohannis și 70% Kelemen
  • 23% nu știu cu cine să voteze

6. PMP

  • 45% Drulă+Cioloș – nefiind măsurat Eugen Tomac, are sens ca alegătorii PMP să prefere pe cei de dreapta. Și pare că are sens și alianța de dreapta
  • 22% Simion – și aici sunt oameni care doresc o abordare mai hotărâtă a problemelor țării
  • 16% Geoană – mirajul independentului
  • 10% Ciucă – de dreapta și militar, 2-în-1 ale primelor două buline de mai sus

PRO România

  • 65% Geoană – normal, nu e PSD, dar e din PSD
  • 13% Șoșoacă – interesant că e doar pentru ea, nu și pentru Simion. Să fie cei/cele care își doresc un candidat femeie?
  • 10% nu știu și 9% vot nul/alb – poate fanii lui Ponta?

Concluzii generale:

  • majoritatea partidelor nu au „locomotive”. Și dacă nu ești lider în partid de ce să fii președintele țării?
  • E clară atracția independenților. Din cauză că nu mai avem încredere în partide?
  • Filonul naționalist-extremist e undeva la 25%.
  • Filonul reformist-progresist e pe la 17%. Dar la cât e de fărâmițat nu are nici o șansă să ajungă în turul 2

Ce s-ar întâmpla în turul 2?

  • Dacă plecăm de la premisa că Geoană nu prea are cum să piardă turul 2, înseamnă că trebuie să-l punem față în față cu ceilalți candidați
  • Ciolacu – nici o șansă. Toți cei care votează cu celelalte partide l-ar prefera pe Geoană
  • Ciucă – slabe șanse. De partea lui ar fi, să zicem, 75% din votanții PNL și PMP și cei pro-AUR. Dar Geoană ar avea în spate PSD, USR, UDMR și PRO. Cam 1-2
  • Candidatul reformist – cele mai mari șanse. Ar putea să se bazeze pe jumătate din votanții PNL, pe cei USR, PMP, AUR. Împotriva PSD, UDMR, PRO și cealaltă jumătate din PNL. Destul? Probabil nu. Mai ales dacă nu vor avea candidat unic
  • Simion – nici o șansă

Noi, cei din valul 4

Astăzi am trecut și pragul de 1000 de infectați. Deci în 13 zile (de la 13 martie, când apărea al 100-lea bolnav de coronavirus) cazurile s-au înmulțit de 10 ori. Ceea ce nici n-ar fi așa de rău (dacă am avea cifre reale). În a 13-a zi de la cazul lor nr. 100 China (valul 1 al pandemiei) avea 9692 de infectați iar Italia și Coreea (din valul 2) 4636, respectiv 5328. Spania (care face parte din valul 3, alături de Germania, Franța, SUA, Marea Britanie, etc) avea 6391 de bolnavi.

Cazuri raportate la 13 zile de la cazul nr. 100

De ce avem noi un număr așa de bun? Probabil pentru că la noi s-au făcut puține teste. Coreea a oprit creșterea numărului de cazuri în parte din cauză că a testat repede și mult. Și Germania s-a apucat serios de testare dar rezultatele încă nu se văd (decât în rata de mortalitate).

Numărul de teste efectuate până la a 13-a zi de la apariția cazului 100

În cât timp vom ajunge de la 1000 la 10000 de cazuri? Se pare că în 10 zile sau mai repede. Americanii au creșterea cea mai mare, pentru că, deși s-au apucat târziu, acum testează zeci de mii de oameni în fiecare zi. La Spania, din păcate, linia aia arată rău, pentru că ceea ce ne dorim e ca ea să se îndoaie în jos, nu în sus.

Creșterea de la 1000 de cazuri în țările din valul 3

Sper că am învățat din metodele și greșelile țărilor din valurile dinaintea noastră, și miile de kituri de testare care ajung în România zilele astea și noile măsuri de izolare ne vor ajuta să inversăm curba și să evităm crize ca cea din Italia…

70-58=12

Probabil că azi aș fi mai pregătit de despărțire… Poate n-am fi avut niciodată o relație nemaipomenită, dar cred că azi te înțeleg mai bine. Ai fi meritat ceva mai mult, cel puțin să pleci (mai) împlinit/mulțumit.

Mi-ar fi plăcut s-o cunoști pe Karina. Cred că și ei i-ar fi plăcut de tine. De când e ea, trăiesc cea mai bucuroasă parte a vieții mele. E foarte cuminte. Seamănă mult cu mama. Cu tine seamănă, probabil, Rafael. Foarte energic și foarte generos. Și, da, între timp a mai apărut unul mic care nu seamănă cu niciunul din familia noastră 🙂

Totuși, cred că cei mai mulți își aduc aminte de tine atunci când mă văd. Personal, am început să descopăr și asemănări interioare. Mi-ar plăcea să fii în zonă să te pot întreba despre ceea ce descopăr.

Mama e bine cât-de-cât. A trecut prin anii ăștia pentru că are în ea gena singurătății. O am și eu. A mai îmbătrânit și sănătatea i-a mai slăbit. Dar nu se prea plânge!

Lumea? S-a schimbat și ea. Între timp am intrat în Europa, putem călători și munci în celelalte țări. Mi-ar fi plăcut să mergem împreună în Ungaria, la Budapesta, să întâlnești și tu, să zicem, spiritul strămoșilor noștri. Și să simți și ce înseamnă Europa și Occidentul.

Îmbătrânesc și eu încet-încet. Am ajuns la vârsta la care tu ai ieșit la pensie. Și mă întreb câteodată dacă mi-am urmat cu adevărat chemarea, ceea ce tu n-ai putut să faci…

Mi-ai lipsit anii ăștia. Mi-a lipsit ceea ce puteam face împreună. Îmi aduc aminte de tine în fiecare noiembrie și iunie, de câte ori merg la Kibed, Lupeni sau Târgu-Mureș. Și dacă astăzi mi s-ar putea împlini orice dorință, aș alege să te pot revedea.

Azi aș fi mai pregătit de despărțire. Dar tot aș vrea să te îmbrățișez mai întâi!

De ce nu am recomandat nimănui să nu voteze la referendum

  1. Pentru că sunt de acord că trebuia de la început trecută în Constituție noțiunea de „bărbat și femeie” în loc de „soț” așa cum apare în Declarația Universală a Drepturilor omului și în Codul civil din România. Problema mea e că observ că azi nu mai votăm pentru familie ci împotriva homosexualilor ca persoane.
  2. Pentru că înțeleg temerile prietenilor mei cu privire la activismul LGBT. Ei vor să nu ajungem în situația în care dreptul lor de a-și crește copiii în stilul heterosexual să fie îngrădit de pretențiile minorităților sexuale. Vor ca să nu ștergem diferențe de gen, să nu ajungi în situația să fii obligat să cununi astfel de perechi, etc. Ce mi-ar plăcea aici e să nu ne lăsăm stăpâniți de frică ci de judecată dreaptă
  3. Pentru că se exagerează în privința apărării drepturilor homosexualilor. E una să îi aperi de ură și discriminare, să le dai dreptul să se asocieze, să moștenească bunuri unul de la altul, și e cu totul altceva să faci din acest caz ceva echivalent cu lupta împotriva sclavagismului sau să inunzi producțiile TV americane cu mesaje despre noua normalitate. Dar problema e că dacă vorbim despre aceste exagerări cu ură mai mult rău (ne) facem.
  4. Pentru că respect dorința celor care au semnat ca să aibă loc acest referendum. Mi-ar fi plăcut, totuși, să nu lase ca politicienii să le confiște inițiativa.

Ceea ce cred că trebuie să recunoaștem noi toți, indiferent dacă votăm sau nu, e că subiectele astea sunt mult mai complexe decât ni se par la prima vedere, și mai important decât tot e să ne ascultăm reciproc și să fim în stare să dăm mâna chiar dacă la un moment dat avem idei diferite!

De ce nu votez la referendum? (chiar dacă sunt creștin)

  1. Pentru că nu sunt de acord să existe legi civile în chestiuni ce țin de morală.Trebuie să avem legi ca să nu ne rănim între noi, ca să știm unde se termină libertatea noastră și începe libertatea celuilalt. Dar acolo unde alegerile celuilalt nu mă afectează, trebuie să îi acord toată libertatea. Da, eu cred că referendumul nu e despre o definiție în Constituție ci despre tolerarea homosexualității. Vrem să nu avem homosexuali între noi. Și eu aș vrea să nu mai existe bețivi, fumători, atei, needucați, obezi, leneși între noi, dar atâta vreme cât acțiunile lor nu mă afectează trebuie să le acord libertatea de a alege (și de a suporta consecințele).
  2. Pentru că nu cred că e strategia de apărare potrivită.Credem că dacă în Constituție va scrie că bărbat+femeie=căsătorie vom împiedica pentru totdeauna căsătoriile homosexuale. Le vom împiedica până ce majoritatea va crede acest lucru. Dar atunci când majoritatea populației va fi formată din oameni care au crescut cu filme în care tematica homosexuală e aproape omniprezentă, care vor considera că homofobia e ceva demodat, legile vor urma din nou credința majorității. Așa că dacă vrei să te aperi, apără-te pe terenul minții omului, nu al legilor și definițiilor
  3. Pentru că nu vreau să ajut cauza LGBT. O cauză crește când e persecutată. Și crește pentru că cei care stau pe margine tind să ia partea celui mai slab. Și paradoxul e că cei care stau pe margine aici, cei neutri, sunt tocmai generațiile pe care vrem să le apărăm de acest curent.
  4. Pentru că sunt dezamăgit că inițiativa e folosită politic. Din păcate, n-am auzit nici o voce publică din partea Coaliției pentru Familie sau a bisericilor în care să ceară partidelor politice să nu se amestece în această inițiativă. Așa că senzația e că biserica și politica organizează împreună acest referendum! Iar eu cred în separația dintre astea două!
  5. Pentru că simt că, pe undeva, bisericile sunt fățarnice când susțin acest demers. Și, pe un egoiste! Folosim sistemul democratic pentru a impune idei care provin din religia noastră. Dar am susține tot atât de entuziaști ideea ca România să ajute mult mai mult refugiații necreștini? Pe de altă parte, problema asta cu familia tradițională este cea mai mare problemă pe care o au oamenii în România? Nu ar fi fost mai drăguț ca primul referendum pe teme sociale la care participăm să fie despre obligitavitatea ca nici un copil din România să nu se culce seara cu stomacul gol?
  6. Pentru că m-am săturat de dezbinarea din România. Democrația nu înseamnă în primul rând vot, ci dezbatere. Iar dezbaterea înseamnă să și asculți. Din ce am văzut, am folosit și acest subiect ca să ne împărțim între noi și ei, între adevărați creștini și degenerați, etc. Vreau să trăiesc într-o țară unde oamenii pot fi prieteni chiar dacă gândesc diferit!

Așa că în week-end mai bine mă plimb cu Karina printre bisericile și sinagoga din centru, și îi povestesc despre cum au putut atâtea nații să trăiască împreună aici în Timișoara! Poate vom vedea și un curcubeu adevărat…

Ultima floare

Scoția e ultima floare din Europa. Și se cântă „Flower of Scotland”… În fața celor paisprezece albaștri, tribunele se unduiesc ca iarba și turmele de pe dealurile de acasă, ca valurile Mării Nordului sau ca norii de pe cerul schimbător al Scoției. Ca unii care i-au bătut deja pe englezi și pe galezi, galbenii se pregătesc de siesta verii ce e aproape…

Al cincisprezecelea e cu ochii închiși ca în serile când bunicul îi spunea povești cu păstori și mineri și rugbiști. Cele mai frumoase erau ultimele, mai ales cele cu unchiul plecat să transforme încercări în puncte de mândrie pentru scoțieni. Dar în sâmbăta aia când avea trei ani și a plâns pentru că unchiul Roy n-a reușit să-i bată pe englezi, bunicul i-a spus o altă poveste:

„Nu departe de locul unde s-a jucat azi meciul, cu mulți-mulți ani în urmă, scoțienii încercau să-și recucerească cetatea ocupată de englezi. Mai-mai că au reușit când a apărut regele Edward, cu o armată de două ori mai mare decât cea scoțiană. Bătălia a durat cât a mai fost soare pe cer. A doua zi dimineață, regele a fost trezit de vestea că scoțienii au apărut la liziera pădurii. La un moment dat, armata ce se apropia s-a oprit și s-a plecat pe genunchi. Surprins, monarhul a crezut că vor să-i ceară mila. Dar a fost repede corectat: “Da, Sire, ei se roagă pentru milă, dar nu din partea ta, ci a lui Dumnezeu. Acești oameni vor învinge sau vor muri” În câteva ore, regele fugea și majoritatea armatei lui rămânea pentru veci pe câmpul de bătălie”

…And stood against him,
Proud Edward’s Army,
And sent him homeward,
To think again.

Când își deschide ochii și se uită peste munții din prima linie, știe că astăzi Edward e Foley. Pentru ai săi, Foley e mai degrabă un taipai decât un rege. Amorțiți deja de festinul din grupe, wallaby-ii au adormit cu totul după prima lor reușită. Între timp, micuțul rege albastru își împinge oștenii spre terenul de țintă sau transformă el însuși tot ce prinde. La a treia reușită, stadionul își aduce aminte că în urmă cu jumătate de oră a cântat „but we can still rise now”, și la pauză e încă primăvară…

Și totuși Foley nu e taipai. Își reglează loviturile și scoțienii au nevoie de mai mult. Russell ne aduce aminte că pisicile sălbatice încă n-au dispărut din Scoția și pleacă tropotind pe flanc până ce simte că rămâne fără cal sub el. În timp ce spectatorii se pregătesc să strângă dezamăgiți din buze, trece trenul pe lângă el, și aruncă mingea spre locomotiva care plonjează în abisul fericirii cu două vagoane galbene fluturându-i pe la poalele cămășii. Intrăm în ultimele zece minute cu cinci puncte diferență pentru Australia și e nevoie de și mai mult. Începe să plouă și scoțienii se simt acasă. Acolo unde e greu să distingi între ai tăi și ceilalți, pentru că toți sunteți acoperiți de noroi. Atunci e momentul să furi o minge și s-o iei la sănătoasa. Bennett se uită înapoi, dar la antipozi nu mai fugi când praful e mare…

Dar nu toate poveștile se termină cum le-am visat. În aceasta, Foley e șarpe curcubeu care pune capăt ploii din privirile galbenilor, iar cel care are de gândit e arbitrul…

Undeva în emisfera sudică va fi vară peste două săptămâni. În Jedburgh, un băiețel se pregătește de culcare. Afară, pe drumul spre dealul golaș, frunzele s-au adunat tăcute așteptând primăvara. Bunicul își începe povestea: „Cu mulți ani în urmă a trăit un rege mare, pe nume Robert Brus…”