Category: Dezvoltare personală

Când „nu te trage inima”

Cineva povestea că în sesiune o apuca făcutul curățeniei prin casă.

Am citit zilele trecute un articol despre „distragere” (eng – distraction), acel fenomen când ceva ne împiedică să ne concentrăm asupra lucrului pe care-l avem de făcut. Mă așteptam ca autorul să vorbească despre puterea tehnologiei sau despre cum să ai o voință puternică. Din fericire și surprinzător, pleacă de la o idee mai realistă, și anume că nu tehnologia ne distrage, ci noi. De fapt, inima noastră, simțămintele noastre. Nu te apuci de curățenie în timpul sesiunii pentru că asta te atrage foarte mult, ci pentru că ceea ce faci atunci, învățarea, te plictisește. Și dacă nu ai la îndemână televizor, internet, pare interesantă și curățenia 🙂

Așa că în loc de a-ți arunca telefonul sau a visa la un transfer de voință puternică de la vreun supererou, poți face câțiva pași:

  1. Identifică simțământul care crează distragerea. Plictiseală, teamă, oboseală, stres, etc. Probabil ați observat că atunci când suntem obosiți mâncăm mai mult. Și degeaba încerci să te abții până n-ai rezolvat problema din spate. O idee interesantă mi s-a părut și regula celor 10 minute, adică atunci când ești ispitit să faci ceva, să aștepți 10 minute. De pildă, dacă te trezești noaptea, și vrei să deschizi telefonul un pic, mai așteaptă puțin, poate adormi 😉
  2. Schimbă perspectiva. În loc de a te gândi la cât de plictisitoare e materia pe care trebuie să o studiezi, să te gândești la beneficiile pe care le vei avea dacă treci de hopul ăsta. Poate cariera pe care poți să o urmezi, poate banii pe care îi vei câștiga.
  3. Timp pentru ce e important. Dacă vrei să petreci timp de calitate cu copilul tău, pune asta în program. Dacă nu o faci, te vei trezi că a trecut seara cu televizorul și telefonul, și n-ai mai avut timp de copil.
  4. Redu frecvența întreruperilor. E importantă și asta. Nu trebuie să fim notificați de toate mesajele de pe WhatsApp sau e-mail.
  5. Fă în așa fel încât să-ți fie greu să renunți la lucrurile importante. E ușor să renunți la planurile care sunt doar în mintea mea. Dar dacă am stabilit ceva împreună cu cineva, sau am promis cuiva, voi renunța mai greu.

Merită citit tot articolul. Eu am vrut doar să „traduc” ceea ce m-a impresionat din el.

Încărcare completă!

Dacă ne-am putea măsura viața ca pe o baterie, cât de încărcată ar fi a ta? Sau descărcată… Obosiți de programul încărcat, mereu pe fugă și în criză de timp, cei mai mulți oameni se simt epuizați, cu bateriile goale.

Cum îți dai seama că ai ajuns la nivelul zero? Sunt câteva semne. De pildă, în funcție de stilul tău, ești iritabil, supărăcios, sau, dimpotrivă, retras, nesociabil. Unii muncesc prea mult, alții mănâncă prea mult. Și alții cheltuiesc prea mult. Ne refugiem în filme, Facebook sau alte activități care în loc să ne umple de energie ne secătuiesc și mai mult.

Un pas spre recuperare e să ne aducem aminte de momentele când ne-am simțit plini de viață și de energie. Când a fost? Cum a fost? Ce făceai? Sunt toate șansele ca aceleași lucruri să îți dea energie și azi dacă reușești să le incluzi în programul tău. Ce activități, care relații te fac să te simți viu și împlinit? Ele sunt combustibilul tău, sursa ta de energie.

E important să găsim și eventualele scurt-circuite, obiceiurile care îți fură energie. De pildă, dacă nu știi să spui „nu” vei încerca să mulțumești pe toți cu prețul vlăguirii personale. Dacă ai legat sentimentul valorii personale de realizările tale vei fi permanent într-o luptă cu tine însuți în care pierzătorul ești tu întotdeauna. Sau poate ești genul de om care te cam simți vinovat când faci ceva doar pentru tine. Ți se pare că seamănă a egoism. Realitatea e ca în povestea găinii cu ouă de aur. Dacă omori găina nu va fi cine să mai fie altruist. Și mai e posibil să pierdem prea multă energie în sportul la modă în societatea de azi: narcisismul, obsesia de a avea o imagine cât mai bună. Deci, întreabă-te care sunt consumatorii inutili de energie din viața ta!

Revenind la ideea de surse de energie, putem vorbi în general de patru domenii în care avem nevoie de umplere pentru a putea trăi o viață împlinită. La bază e partea fizică. Formula e simplă, dar nu și ușoară de aplicat: mișcare cât mai multă, mâncare cât mai sănătoasă și odihnă suficientă. Legat de ultima, și creierul are nevoie de odihnă. Acesta e al doilea domeniu: psihicul. În mod regulat (zilnic, săptămânal, anual) avem nevoie de deconectare, de relaxare. Asta poate însemna citit, grădinărit, plimbare sau orice alt hobby pe care l-ai avea. În al treilea rând, vorbim de partea emoțională. Ar trebui pe cât posibil să ne înconjurăm cu oameni de care ne place și să ne ferim de așa-numitele persoane „toxice”. Să ne luăm timp pentru familie și prieteni. Tot aici, ar trebui să facem în așa fel încât munca noastră să ne placă. Fericiți cei care lucrează într-un domeniu care îi pasionează! Am lăsat la urmă domeniul care pentru mine este cel mai important, cel sufletesc. E important să fiu împăcat sufletește, să am conștiința curată, să știu că viața mea are un sens și că Cineva acolo sus mă iubește. Așa că a-mi lua câteva minute în fiecare zi pentru a mă ruga, a citi din Biblie, a medita, a-mi analiza viața, e un altfel de gimnastică de înviorare.

În încheiere, dacă subiectul e important și pentru tine, fă următorul exercițiu. Ia o foaie de hârtie și desenează în partea de sus o baterie. Marchează pe bateria respectivă nivelul de energie la care se află viața ta acum. Apoi, gândește-te puțin la următorul scenariu: o zi liberă, în care n-ai nici o obligație, nici muncă/școală, nici familie, nimic. Ce ai face în ziua respectivă pentru ca la sfârșitul ei să fii mai umplut de energie? Ai dormi toată ziua? Ai citi? Poate te-ai duce în pădure? 🙂 Scrie ideile pe foaia ta de hârtie sub baterie. Când ai terminat, alege o activitate pe care ai putea s-o începi chiar de azi/mâine. Mai alege una pe care ai putea-o face săptămâna asta. Și încă una pe care ai putea-o începe luna aceasta.

Și așa, poate în curând, vei primi o notificare: încărcare completă!

(Inspirat din primul capitol al cărții Simplify, de Bill Hybels)