Pe cine vor alege președinte triburile politice din România?

Într-un sondaj prezentat de Digi24.ro am văzut niște cifre interesante despre susținerea pe care o au diferiți prezidențiabili în rândul celor care au votat cu un anumit partid în urmă cu 4 ani. Adică se dă răspunsul la întrebări de genul: câți din cei care în 2020 au votat PSD la parlamentare vor să-l voteze azi pe Ciolacu/Geoană/Ciucă/etc. Poza din articol e slabă, dar în mare cred că am ghicit cifrele de acolo:

Dacă ar fi să pornim de la premisa șubredă că afinitățile politice nu s-au schimbat în ultimii patru ani și că sondajul respectiv reflectă realitatea, am ajunge la câteva concluzii interesante cu privire la alegătorii din România:

  1. Votanții PSD
  • Doar 25% din alegătorii PSD spun că l-ar vota pe Marcel Ciolacu la președinția țării. Ceea ce nu e chiar încurajator pentru un președinte de partid. Dar nu e singurul în această situație.
  • Alți 25% l-ar vota pe Mircea Geoană. Alt motiv ca actualul președinte al partidului să nu se simtă bine: că un fost președinte are susținere egală cu a lui. E adevărat că nu ne putem da seama cât din procentele astea vin din apetența românilor spre independenți și cât din lipsa de simpatie față de Marcel Ciolacu…
  • Mai mult de un sfert din votanții PSD s-ar îndrepta spre George Simion și Diana Șoșoacă. Ceea ce vorbește despre orientarea naționalistă și extremistă a unei părți bune din electoratul PSD. Poate și procentele pentru Cătălin Drulă (4%) și Nicolae Ciucă (10%) tot de acolo vin

2. PNL

  • Doar 6% (!!!) din alegătorii PNL l-ar vota pe Nicolae Ciucă. De fapt, toți adversarii lui ar fi mai votați de către propriii susținători 🙂 Iar el are un procent mai mare de susținători în PSD, AUR și PMP 🙂 Mai bizar nici că se poate 🙂 Și atunci pe cine ar vota PNL-iștii?
  • Cei mai mulți nu ar vota: 22%. Asta înseamnă că PNL pierde mai mult de 300 de mii de voturi pentru că nu are un candidat potrivit
  • 20% Geoană. Deci 5% din voturile lui vin de la PNL. Motivul? Aura de independent? Poziția la NATO? Nu știm
  • 25% ar merge spre Drulă și Cioloș. Ceea ce arată spre aripa reformistă/progresistă a PNL. Sau anti-PSD
  • Aripa naționalist-extremistă există și aici (13%) dar mai slabă decât în PSD
  • Iar 9% l-ar vota pe Ciolacu, ceea ce habar n-am cum să înțeleg. Poate oamenii ăștia s-ar bucura dacă s-ar uni cele două mari partide

3. USR+

  • 27% Cătălin Drulă – mai mult decât pentru adversari, dar încă prea puțin pentru un președinte de partid
  • 22% Mircea Geoană – poate e un vot pragmatic, sau preferința spre independenți
  • 20% Cioloș – ramura PLUS care astăzi votează REPER
  • 18% vot nul/alb – oamenii care nu sunt mulțumiți cu nici un candidat. Întrebarea e cum ar arăta candidatul pe care l-ar vota? Perfect?

4. AUR

  • 53% Simion, 30% Șoșoacă – aici e clar. Oamenii sunt mulțumiți de liderii lor, și nu sunt tentați de alte opțiuni. Dacă nu s-ar fi rupt în două partidul de acum 4 ani, candidatul AUR ar obține un scor de 28% și ar intra în turul 2
  • 10% Ciucă – cariera de militar transmite ideea de forță, valoare căutată de votanții AUR

5. UDMR

  • 8% Kelemen – de obicei sondajele nu prea nimeresc voturile UDMR, dar dacă ar fi așa, ar însemna că maghiarii își dau seama că nu are rost să votezi un om doar pentru că e de-al tău
  • 69% Geoană – mi se pare o cifră uimitoare. În urmă cu 5 ani maghiarii au votat 10% Iohannis și 70% Kelemen
  • 23% nu știu cu cine să voteze

6. PMP

  • 45% Drulă+Cioloș – nefiind măsurat Eugen Tomac, are sens ca alegătorii PMP să prefere pe cei de dreapta. Și pare că are sens și alianța de dreapta
  • 22% Simion – și aici sunt oameni care doresc o abordare mai hotărâtă a problemelor țării
  • 16% Geoană – mirajul independentului
  • 10% Ciucă – de dreapta și militar, 2-în-1 ale primelor două buline de mai sus

PRO România

  • 65% Geoană – normal, nu e PSD, dar e din PSD
  • 13% Șoșoacă – interesant că e doar pentru ea, nu și pentru Simion. Să fie cei/cele care își doresc un candidat femeie?
  • 10% nu știu și 9% vot nul/alb – poate fanii lui Ponta?

Concluzii generale:

  • majoritatea partidelor nu au „locomotive”. Și dacă nu ești lider în partid de ce să fii președintele țării?
  • E clară atracția independenților. Din cauză că nu mai avem încredere în partide?
  • Filonul naționalist-extremist e undeva la 25%.
  • Filonul reformist-progresist e pe la 17%. Dar la cât e de fărâmițat nu are nici o șansă să ajungă în turul 2

Ce s-ar întâmpla în turul 2?

  • Dacă plecăm de la premisa că Geoană nu prea are cum să piardă turul 2, înseamnă că trebuie să-l punem față în față cu ceilalți candidați
  • Ciolacu – nici o șansă. Toți cei care votează cu celelalte partide l-ar prefera pe Geoană
  • Ciucă – slabe șanse. De partea lui ar fi, să zicem, 75% din votanții PNL și PMP și cei pro-AUR. Dar Geoană ar avea în spate PSD, USR, UDMR și PRO. Cam 1-2
  • Candidatul reformist – cele mai mari șanse. Ar putea să se bazeze pe jumătate din votanții PNL, pe cei USR, PMP, AUR. Împotriva PSD, UDMR, PRO și cealaltă jumătate din PNL. Destul? Probabil nu. Mai ales dacă nu vor avea candidat unic
  • Simion – nici o șansă

Când „nu te trage inima”

Cineva povestea că în sesiune o apuca făcutul curățeniei prin casă.

Am citit zilele trecute un articol despre „distragere” (eng – distraction), acel fenomen când ceva ne împiedică să ne concentrăm asupra lucrului pe care-l avem de făcut. Mă așteptam ca autorul să vorbească despre puterea tehnologiei sau despre cum să ai o voință puternică. Din fericire și surprinzător, pleacă de la o idee mai realistă, și anume că nu tehnologia ne distrage, ci noi. De fapt, inima noastră, simțămintele noastre. Nu te apuci de curățenie în timpul sesiunii pentru că asta te atrage foarte mult, ci pentru că ceea ce faci atunci, învățarea, te plictisește. Și dacă nu ai la îndemână televizor, internet, pare interesantă și curățenia 🙂

Așa că în loc de a-ți arunca telefonul sau a visa la un transfer de voință puternică de la vreun supererou, poți face câțiva pași:

  1. Identifică simțământul care crează distragerea. Plictiseală, teamă, oboseală, stres, etc. Probabil ați observat că atunci când suntem obosiți mâncăm mai mult. Și degeaba încerci să te abții până n-ai rezolvat problema din spate. O idee interesantă mi s-a părut și regula celor 10 minute, adică atunci când ești ispitit să faci ceva, să aștepți 10 minute. De pildă, dacă te trezești noaptea, și vrei să deschizi telefonul un pic, mai așteaptă puțin, poate adormi 😉
  2. Schimbă perspectiva. În loc de a te gândi la cât de plictisitoare e materia pe care trebuie să o studiezi, să te gândești la beneficiile pe care le vei avea dacă treci de hopul ăsta. Poate cariera pe care poți să o urmezi, poate banii pe care îi vei câștiga.
  3. Timp pentru ce e important. Dacă vrei să petreci timp de calitate cu copilul tău, pune asta în program. Dacă nu o faci, te vei trezi că a trecut seara cu televizorul și telefonul, și n-ai mai avut timp de copil.
  4. Redu frecvența întreruperilor. E importantă și asta. Nu trebuie să fim notificați de toate mesajele de pe WhatsApp sau e-mail.
  5. Fă în așa fel încât să-ți fie greu să renunți la lucrurile importante. E ușor să renunți la planurile care sunt doar în mintea mea. Dar dacă am stabilit ceva împreună cu cineva, sau am promis cuiva, voi renunța mai greu.

Merită citit tot articolul. Eu am vrut doar să „traduc” ceea ce m-a impresionat din el.

Noi, cei din valul 4

Astăzi am trecut și pragul de 1000 de infectați. Deci în 13 zile (de la 13 martie, când apărea al 100-lea bolnav de coronavirus) cazurile s-au înmulțit de 10 ori. Ceea ce nici n-ar fi așa de rău (dacă am avea cifre reale). În a 13-a zi de la cazul lor nr. 100 China (valul 1 al pandemiei) avea 9692 de infectați iar Italia și Coreea (din valul 2) 4636, respectiv 5328. Spania (care face parte din valul 3, alături de Germania, Franța, SUA, Marea Britanie, etc) avea 6391 de bolnavi.

Cazuri raportate la 13 zile de la cazul nr. 100

De ce avem noi un număr așa de bun? Probabil pentru că la noi s-au făcut puține teste. Coreea a oprit creșterea numărului de cazuri în parte din cauză că a testat repede și mult. Și Germania s-a apucat serios de testare dar rezultatele încă nu se văd (decât în rata de mortalitate).

Numărul de teste efectuate până la a 13-a zi de la apariția cazului 100

În cât timp vom ajunge de la 1000 la 10000 de cazuri? Se pare că în 10 zile sau mai repede. Americanii au creșterea cea mai mare, pentru că, deși s-au apucat târziu, acum testează zeci de mii de oameni în fiecare zi. La Spania, din păcate, linia aia arată rău, pentru că ceea ce ne dorim e ca ea să se îndoaie în jos, nu în sus.

Creșterea de la 1000 de cazuri în țările din valul 3

Sper că am învățat din metodele și greșelile țărilor din valurile dinaintea noastră, și miile de kituri de testare care ajung în România zilele astea și noile măsuri de izolare ne vor ajuta să inversăm curba și să evităm crize ca cea din Italia…

De ce e mai periculoasă decât gripa?

Vorbim de COVID-19, boala dată de coronavirusul ce bântuie.

  1. E de două ori mai contagioasă. Gripa „o dai” la o persoană, maximum două, rata medie fiind 1,3. După cât s-a putut studia până acum, la coronavirus e între 2 și 3. De două ori mai contagios nu înseamnă și de două ori mai mulți bolnavi. Pentru că dacă azi 10 oameni din satul meu au gripă, ei vor infecta pe alți 13, care vor infecta pe alți 17, iar în a cincea tură de infectare vor fi 37 de „gripați”. Vreți să știți câți vor fi în al cincilea ciclu la o rată de infecție de doar 2 la coronavirus? 320! Pentru că numărul se dublează la fiecare ciclu de infecție… Invers, dacă vrei să oprești epidemia de gripă trebuie să blochezi cam 30% din transmisii, iar la coronavirus cam 60% (vezi mai jos link-ul spre New York Times). Ceea ce în practică este o diferență enormă.
  2. Perioada de incubație e mai periculoasă. La gripă, simptomele apar în două-trei zile și în mod normal ești cam 24 de ore contagios înainte să știi, dar la coronavirus primele simptome apar cam în cinci zile, așa că ai mult mai mult timp să împrăștii boala fără să știi că o ai și înainte să „cazi la pat”
  3. Rata mortalității e mai mare. Din cauza gripei moare unul din o mie de persoane care contactează boala. În studiile de până acum, în China de coronavirus au murit între 4 și 29 din 1000. Deci rata e de cel puțin patru ori mai mare.
  4. Nu există vaccin pentru el. Pentru gripă există vaccin. În plus, cei care au avut gripă dezvoltă o anumită imunitate față de tulpina respectivă de virus și se manifestă ca o barieră pentru cei încă neinfectați (vezi link-ul marketwatch de mai jos). Pentru acest virus, nimeni nu are imunitate
  5. Pentru că e o gripă în plus. La modul ideal, sistemul medical e construit ca să răspundă la un anumit număr de boli și bolnavi, printre care și cazurile de gripă care apar în fiecare an. Boala dată de coronavirus e ceva în plus, nu au luat pauză celelalte boli, ca să danseze asta.

Surse:

https://www.nytimes.com/interactive/2020/world/asia/china-coronavirus-contain.html

https://www.livescience.com/new-coronavirus-compare-with-flu.html

https://www.nbcnews.com/health/health-news/people-have-been-trying-underplay-why-coronavirus-different-flu-n1156801

https://www.vox.com/science-and-health/2020/3/13/21176735/covid-19-coronavirus-worse-than-flu-comparison

https://www.marketwatch.com/story/coronavirus-vs-the-flu-its-just-like-other-viruses-and-we-should-go-about-our-normal-business-right-wrong-heres-why-2020-03-09

Cum mă ajută telefonul să știu unde mi-e copilul?

Faptul că i-ai cumpărat la copil un smartphone poate fi și un lucru bun. Pentru că te poate ajuta să știi permanent unde este copilul tău. Cele mai multe telefoane vin cu aplicația Google Maps (hărți) preinstalată, care aplicație are de câțiva ani opțiunea de a-ți afișa locația unor persoane în care ai încredere. Așa că tot ce trebuie să faci e să deschizi aplicația pe telefonul copilului, să te adaugi ca persoană căruia să i se afișeze locația și să deschizi apoi aceeași aplicație în telefonul tău pentru a vedea în timp real locul în care se află copilul. În amănunt îți explică Google aici (sau te ajut cu bucurie dacă îmi lași un comentariu cu întrebarea ta)

Atâta vreme cât copilul are telefonul cu el, și acesta e deschis și are localizarea pornită, știu fix unde este copilul acum. Și dacă, Doamne ferește, i se întâmplă ceva, n-am nevoie nici de Poliție, nici de STS, să mi-l găsească…

În căutarea liniștii

Cel mai mult ne supără că această crimă putea fi evitată atât de ușor. Crime și criminali au mai fost și vor mai fi. Dar atunci când salvarea unei ființe nevinovate este atât de la îndemână, ne simțim nu doar neputincioși, furioși, ci și vinovați pe undeva. Ne întrebăm dacă am fi putut chiar noi face ceva pentru a preîntâmpina tragedia. Iar toate reacțiile mai mult sau mai puțin politicianiste arată că am vrea cumva să o aducem înapoi. Dar asta nu se poate…

Ceea ce putem să facem, totuși, e să ne asigurăm că moartea ei nu va fi fost în zadar. Și, astfel, nici scurta ei viață. Pedepsirea criminalului și a celor care nu și-au făcut munca așa cum trebuie nu va schimba nimic. Ca națiune, trebuie să găsim o soluție care să ne asigure că pe viitor astfel de tragedii nu se vor mai întâmpla. Liniștea ne-o vom recăpăta și ar trebui să ne-o recăpătăm doar atunci când vom ști că orice copil din România este ocrotit permanent de diferite intenții criminale, este găsit oriunde s-ar pierde și este ajutat rapid în orice situație s-ar afla.

Locul Alexandrei este între acei eroi ai României care prin moartea lor au făcut ca noi ceilalți să ne bucurăm de avantaje pe care înainte de jertfa lor nu le-am avut.

Al doilea adevăr nobil

Cel mai mult îl stresa că se simțea mai obosit decât când au venit. Atâta drum, atât bănet pentru un concediu ratat. A zâmbit ca de o glumă bună 🙂 „Și planificarea” – își zise în gând. Toate punctele alea de pe tripadvisor cu locuri pe care ar fi trebuit să le vadă și n-a mai ajuns. Mai rău e că jumătate din punctele marcate le-a văzut, dar pe fugă, cu gândul la următoarea oprire.

Ultima zi…

Ultima plajă… Un golfuleț cu pietricele pe mal, pe stânga cu un deal încă luminat de soarele spre asfințit, pe dreapta cu niște stânci de vreo trei-patru metri deasupra apei. Ceilalți își lăsaseră prosoapele și urcaseră pe una dintre pietre pentru ultima aventură a vacanței: săritul în apă.  Cum nu venise echipat de baie (nu că ar fi sărit) s-a așezat pe o strângere de pietre care avuseseră cu câteva ore mai devreme rolul de a ține o umbrelă bătută de vântul ce a bătut dinspre mare în acea zi. Și, în timp ce încerca să deslușească chipurile celor care se întorceau dinspre locul plonjării victorioase, mintea fără ocupație trecea din asociere în asociere, până ce s-a oprit la un interviu în care Stehpen Hawking era întrebat cum de reușește să își păstreze buna dispoziție 🙂 La care geniul în scaunul cu rotile a răspuns: „Așteptările mele au fost reduse la zero pe când aveam 21 de ani. Totul de atunci a fost un bonus.”

În această ultimă seară nu mai era nimic de bifat. Așa că s-a ridicat, și-a dat jos sandalele și a intrat până la genunchi în apă. Micuțele valuri parcă îi lingeau frustrarea și nemulțumirea până când n-a mai rămas nimic din ele. Luna ce răsărise și muzica de la bar erau bonus. Și pozele cu marea turcoaz…

„Blessed is He Who Expects Nothing, for He Shall Never Be Disappointed” - Alexander Pope

 

Cât de sigur e că USR+ va câștiga primăria Dumbrăvița anul viitor?

Ținând cont de procentul obținut de alianță suntem tentați să credem că e ca și făcut. Doar că:

  1. Cele 51 de procente obținute includ și voturile celor de pe listele suplimentare, adică a celor care n-au votat la secția unde sunt arondați (Timișoara ori altundeva). Și cum aceștia au reprezentat o cincime din toți votanții, au influențat binișor rezultatul final. Așa că ar fi frumos să știm cu cine au votat aceștia ca astfel să aflăm cum votează cei cu buletin de Dumbrăvița. Ar fi frumos, dar imposibil. Totuși, o idee ne putem face dacă ne folosim de rezultatele din 2016 la alegerile locale și parlamentare. Cum puteți vedea și din tabelul alăturat, majoritatea partidelor au pierdut voturi față de 2016 (PSD+Pro România, UDMR, ALDE), deci e ok să credem că cele 1522 de voturi care ne interesează au fost pentru USR+, PNL și PMP. Mergând mai departe, chiar dacă toate voturile în plus pe care le-au obținut PNL și PMP ar fi venit de pe listele suplimentare, tot ar reieși că din zestrea USR+ ar trebui să scădem 867 de voturi. (Chiar și fără demonstrația asta discutabilă „simțim” că majoritatea voturilor celor fără buletin de Dumbrăvița au fost pentru USR+). În situația asta, scorul real ar fi undeva pe la 38,5% pentru USR+
  2. În mod normal, prezența de acum nu se va repeta și la locale. Data trecută a fost 46,92%. Pentru calculul nostru propun un procent de 50%, care mi se pare mai la mijloc și mai realist. Mai ținem cont și de ritmul de creștere. Dacă se păstrează ritmul actual de 1000 de votanți în plus în fiecare an, ajungem în jur de 11500 anul viitor. Deci votanți ar fi în jur de 5800, cam câți au fost și acum „localnici”.
  3. Dacă s-ar vota la fel ca la localele din 2016, iar toate voturile noi ar merge spre USR+, alianța ar strânge 2600 de voturi (45%). Doar dacă ar primi și voturile celor doi independenți, ar avea peste 50%. Dar pentru asta ar trebui ca până și PNL și PMP să revină la scorurile din urmă cu 3 ani.
  4. La votul pentru primar, Dumbrăvița a avut un specific: primarul și candidații independenți au primit voturi și de la alte partide, iar candidații partidelor au avut un scor în medie cu o treime mai mic decât cel al partidelor. Așa că, dacă s-ar păstra același fenomen, candidatul USR+ ar strânge în jur de 1800 de voturi. Ținând cont că actualul primar a câștigat cu 1326 de voturi, parcă nu mai e chiar așa clară diferența nici aici.

Pentru mine asta înseamnă că:

  1. Va conta cine vor fi candidații și ce soluții vor propune la problemele localității.
  2. E mică probabilitatea ca USR+ să aibă majoritate în consiliu. Așa că va trebui să se uite după aliați
  3. Va fi interesant! 🙂

De ce nu e sigur că USR+ câștigă Primăria Timișoara?

(Și de ce nu e totul pierdut pentru actualul primar)

  1. Pentru că nu mai e Dragnea. Sper că liderii USR+ sunt conștienți că o mare parte din voturile pe care le-a primit alianța au venit din teama că Dragnea ne va scoate din Europa. Cele mai mari prezențe la vot le-au avut tocmai orașele care au găzduit manifestațiile de care ne-aducem acum aminte cu nostalgie. Prin urmare:
  2. Va fi o prezență mai mică. La locale, Timișoara e obișnuită cu un procentaj de maxim 40% când se schimbă primarul și 30% când el este reales. Așa că, odată scăpați de Dragnea, realist ar fi să ne așteptăm că oamenii vor fi mai puțin interesați de alegeri. Așa că va interveni:
  3. Limitarea bazinului electoral. 40% ar însemna cam 110000 de votanți. 30000 sunt ai PSD-ului + Ponta, câte 5000 au UDMR și ALDE, 10000 PMP și încă 10000 se fărâmițează. Până aici, 60000. PNL are un bazin de 30000, dar domnul Robu a primit 40000 de voturi și când a fost ales și când a fost reales.

Așa că USR+ ar avea nevoie de: Continue reading “De ce nu e sigur că USR+ câștigă Primăria Timișoara?”

Aș vrea și eu la cârciumă…

Zilele trecute m-am întâlnit cu un amic căruia trebuia să-i dau ceva. Fusese prin Timișoara cu câțiva prieteni și pleca spre Arad. Am schimbat câteva vorbe cu el și soția lui, apoi cu prietenii cu care erau. Pe unul îl știam, pe celălalt nu. Cel din urmă lucra în Shanghai. După conversația light de acolo am plecat cu un sentiment neobișnuit de plăcut. Gândindu-mă la asta, am ajuns la concluzia că aș prefera să-mi petrec serile într-un cerc de prieteni schimbând impresii… Nu în cârciumă, cum v-am păcălit cu titlul, dar un pub ceva 🙂

Mă întreb dacă relațiile dintre noi sunt limitate de durata convorbirilor pe care le-am putea avea. Adică dacă pot fi atât de prieten cu tine pe cât de mult timp putem discuta. Sunt oameni cu care m-ar apuca dimineața, iar cu alții mă plictisesc teribil după cinci minute… Și uite-așa ajungem la conflictul dintre legăturile de rudenie și cele de prietenie. Sociologia consideră că în momentul când am trecut de la agricultură la industrie, de la sat la oraș, legăturile de rudenie au fost înlocuite de cele de prietenie (între vecini, colegi, etc). Dilema mea e: cum ar trebui să reacționez dacă fratele meu („de corp”) are un prieten mai apropiat decât mine? Sau invers, dacă el e supărat că am un prieten mai apropiat decât el? Altfel spus, e bine să îl cerți pe soțul care merge la cârciumă?