Când „nu te trage inima”

Cineva povestea că în sesiune o apuca făcutul curățeniei prin casă.

Am citit zilele trecute un articol despre „distragere” (eng – distraction), acel fenomen când ceva ne împiedică să ne concentrăm asupra lucrului pe care-l avem de făcut. Mă așteptam ca autorul să vorbească despre puterea tehnologiei sau despre cum să ai o voință puternică. Din fericire și surprinzător, pleacă de la o idee mai realistă, și anume că nu tehnologia ne distrage, ci noi. De fapt, inima noastră, simțămintele noastre. Nu te apuci de curățenie în timpul sesiunii pentru că asta te atrage foarte mult, ci pentru că ceea ce faci atunci, învățarea, te plictisește. Și dacă nu ai la îndemână televizor, internet, pare interesantă și curățenia 🙂

Așa că în loc de a-ți arunca telefonul sau a visa la un transfer de voință puternică de la vreun supererou, poți face câțiva pași:

  1. Identifică simțământul care crează distragerea. Plictiseală, teamă, oboseală, stres, etc. Probabil ați observat că atunci când suntem obosiți mâncăm mai mult. Și degeaba încerci să te abții până n-ai rezolvat problema din spate. O idee interesantă mi s-a părut și regula celor 10 minute, adică atunci când ești ispitit să faci ceva, să aștepți 10 minute. De pildă, dacă te trezești noaptea, și vrei să deschizi telefonul un pic, mai așteaptă puțin, poate adormi 😉
  2. Schimbă perspectiva. În loc de a te gândi la cât de plictisitoare e materia pe care trebuie să o studiezi, să te gândești la beneficiile pe care le vei avea dacă treci de hopul ăsta. Poate cariera pe care poți să o urmezi, poate banii pe care îi vei câștiga.
  3. Timp pentru ce e important. Dacă vrei să petreci timp de calitate cu copilul tău, pune asta în program. Dacă nu o faci, te vei trezi că a trecut seara cu televizorul și telefonul, și n-ai mai avut timp de copil.
  4. Redu frecvența întreruperilor. E importantă și asta. Nu trebuie să fim notificați de toate mesajele de pe WhatsApp sau e-mail.
  5. Fă în așa fel încât să-ți fie greu să renunți la lucrurile importante. E ușor să renunți la planurile care sunt doar în mintea mea. Dar dacă am stabilit ceva împreună cu cineva, sau am promis cuiva, voi renunța mai greu.

Merită citit tot articolul. Eu am vrut doar să „traduc” ceea ce m-a impresionat din el.

Cum mă ajută telefonul să știu unde mi-e copilul?

Faptul că i-ai cumpărat la copil un smartphone poate fi și un lucru bun. Pentru că te poate ajuta să știi permanent unde este copilul tău. Cele mai multe telefoane vin cu aplicația Google Maps (hărți) preinstalată, care aplicație are de câțiva ani opțiunea de a-ți afișa locația unor persoane în care ai încredere. Așa că tot ce trebuie să faci e să deschizi aplicația pe telefonul copilului, să te adaugi ca persoană căruia să i se afișeze locația și să deschizi apoi aceeași aplicație în telefonul tău pentru a vedea în timp real locul în care se află copilul. În amănunt îți explică Google aici (sau te ajut cu bucurie dacă îmi lași un comentariu cu întrebarea ta)

Atâta vreme cât copilul are telefonul cu el, și acesta e deschis și are localizarea pornită, știu fix unde este copilul acum. Și dacă, Doamne ferește, i se întâmplă ceva, n-am nevoie nici de Poliție, nici de STS, să mi-l găsească…