Noi, cei din valul 4

Astăzi am trecut și pragul de 1000 de infectați. Deci în 13 zile (de la 13 martie, când apărea al 100-lea bolnav de coronavirus) cazurile s-au înmulțit de 10 ori. Ceea ce nici n-ar fi așa de rău (dacă am avea cifre reale). În a 13-a zi de la cazul lor nr. 100 China (valul 1 al pandemiei) avea 9692 de infectați iar Italia și Coreea (din valul 2) 4636, respectiv 5328. Spania (care face parte din valul 3, alături de Germania, Franța, SUA, Marea Britanie, etc) avea 6391 de bolnavi.

Cazuri raportate la 13 zile de la cazul nr. 100

De ce avem noi un număr așa de bun? Probabil pentru că la noi s-au făcut puține teste. Coreea a oprit creșterea numărului de cazuri în parte din cauză că a testat repede și mult. Și Germania s-a apucat serios de testare dar rezultatele încă nu se văd (decât în rata de mortalitate).

Numărul de teste efectuate până la a 13-a zi de la apariția cazului 100

În cât timp vom ajunge de la 1000 la 10000 de cazuri? Se pare că în 10 zile sau mai repede. Americanii au creșterea cea mai mare, pentru că, deși s-au apucat târziu, acum testează zeci de mii de oameni în fiecare zi. La Spania, din păcate, linia aia arată rău, pentru că ceea ce ne dorim e ca ea să se îndoaie în jos, nu în sus.

Creșterea de la 1000 de cazuri în țările din valul 3

Sper că am învățat din metodele și greșelile țărilor din valurile dinaintea noastră, și miile de kituri de testare care ajung în România zilele astea și noile măsuri de izolare ne vor ajuta să inversăm curba și să evităm crize ca cea din Italia…

În căutarea liniștii

Cel mai mult ne supără că această crimă putea fi evitată atât de ușor. Crime și criminali au mai fost și vor mai fi. Dar atunci când salvarea unei ființe nevinovate este atât de la îndemână, ne simțim nu doar neputincioși, furioși, ci și vinovați pe undeva. Ne întrebăm dacă am fi putut chiar noi face ceva pentru a preîntâmpina tragedia. Iar toate reacțiile mai mult sau mai puțin politicianiste arată că am vrea cumva să o aducem înapoi. Dar asta nu se poate…

Ceea ce putem să facem, totuși, e să ne asigurăm că moartea ei nu va fi fost în zadar. Și, astfel, nici scurta ei viață. Pedepsirea criminalului și a celor care nu și-au făcut munca așa cum trebuie nu va schimba nimic. Ca națiune, trebuie să găsim o soluție care să ne asigure că pe viitor astfel de tragedii nu se vor mai întâmpla. Liniștea ne-o vom recăpăta și ar trebui să ne-o recăpătăm doar atunci când vom ști că orice copil din România este ocrotit permanent de diferite intenții criminale, este găsit oriunde s-ar pierde și este ajutat rapid în orice situație s-ar afla.

Locul Alexandrei este între acei eroi ai României care prin moartea lor au făcut ca noi ceilalți să ne bucurăm de avantaje pe care înainte de jertfa lor nu le-am avut.