Deci, Karina are 21 de ore pe săptămână: 3 de română, 5 de maghiară, 4 de matematică și cunoștințele naturii, 2 de desen și lucru manual, 1 de engleză, 2 de sport, 2 de dezvoltare personală și 2 de muzică și mișcare. Bineînțeles, toate orele se țin în sala de clasă (sportul în sala de sport), pentru română, maghiară, matematică și engleză are câte un caiet de lucru, are un creion și desenează cam mult. Am enumerat toate astea ca să ne fie clar că stilul de învățat e în spații închise cu creionul în mână. Bineînțeles că se joacă destul de mult în orele astea și cumva pentru ea se și potrivește stilul ăsta, pentru că e destul de statică, așa cum eram și eu, mă gândesc, la vârsta ei.
În această postare mi-am propus să rezum un articol despre ce altceva decât „modelul finlandez”, care nu-mi fac iluzii că poate fi aplicat aici și acum, dar ne face bine să gândim cum ar fi (mai) normal să fie. Articolul se referă la copii de 5-6 ani, deci cu mici nuanțe se poate aplica și la școala noastră pregătitoare.
Marea diferență e că se încurajează învățarea prin joacă. Altă diferență e că au și unde. Adică școala nu are o curte de 5000 mp pentru 1000 de elevi. La ei, băiețeii făceau baraje pe pârâul din curte ajutați de niște mini-cazmale. Ideea pe care se bazează politica lor educațională cu cei de vârsta asta e că în timp ce „fac un baraj” ei își dezvoltă abilitățile de limbaj, pe cele matematice, sociale, emoționale și fizice. Sunt studii pe tema asta… Unul citat în articol zice că: „atunci când joaca e plăcută și condusă de copil, el este motivat să se angajeze în oportunități de a învăța”
Cei de acolo consideră că metoda „cu creionul în bancă” nu este o metodă naturală de învățare. Ei stau în bancă doar o zi pe săptămână. Și nu e vorba de o grădiniță mai nonconformistă ci așa e în toată țara. Nu au orar, ci mai degrabă o tematică a zilei: într-una – drumeție, sport, alergare, în alta – cântare și „stații” cu diferite activități.
Schema e ca micuții să învețe cu bucurie. De aici și proverbul din titlu, finlandez, vă dați seama…
Cât despre citit, ei învață asta atunci când sunt pregătiți, mai degrabă din curiozitate, așa cum văd că învață acum și Karina.
Cine vrea în Finlanda?
