Cel mai mult ne supără că această crimă putea fi evitată atât de ușor. Crime și criminali au mai fost și vor mai fi. Dar atunci când salvarea unei ființe nevinovate este atât de la îndemână, ne simțim nu doar neputincioși, furioși, ci și vinovați pe undeva. Ne întrebăm dacă am fi putut chiar noi face ceva pentru a preîntâmpina tragedia. Iar toate reacțiile mai mult sau mai puțin politicianiste arată că am vrea cumva să o aducem înapoi. Dar asta nu se poate…
Ceea ce putem să facem, totuși, e să ne asigurăm că moartea ei nu va fi fost în zadar. Și, astfel, nici scurta ei viață. Pedepsirea criminalului și a celor care nu și-au făcut munca așa cum trebuie nu va schimba nimic. Ca națiune, trebuie să găsim o soluție care să ne asigure că pe viitor astfel de tragedii nu se vor mai întâmpla. Liniștea ne-o vom recăpăta și ar trebui să ne-o recăpătăm doar atunci când vom ști că orice copil din România este ocrotit permanent de diferite intenții criminale, este găsit oriunde s-ar pierde și este ajutat rapid în orice situație s-ar afla.
Locul Alexandrei este între acei eroi ai României care prin moartea lor au făcut ca noi ceilalți să ne bucurăm de avantaje pe care înainte de jertfa lor nu le-am avut.