Cel mai mult îl stresa că se simțea mai obosit decât când au venit. Atâta drum, atât bănet pentru un concediu ratat. A zâmbit ca de o glumă bună 🙂 „Și planificarea” – își zise în gând. Toate punctele alea de pe tripadvisor cu locuri pe care ar fi trebuit să le vadă și n-a mai ajuns. Mai rău e că jumătate din punctele marcate le-a văzut, dar pe fugă, cu gândul la următoarea oprire.
Ultima zi…
Ultima plajă… Un golfuleț cu pietricele pe mal, pe stânga cu un deal încă luminat de soarele spre asfințit, pe dreapta cu niște stânci de vreo trei-patru metri deasupra apei. Ceilalți își lăsaseră prosoapele și urcaseră pe una dintre pietre pentru ultima aventură a vacanței: săritul în apă. Cum nu venise echipat de baie (nu că ar fi sărit) s-a așezat pe o strângere de pietre care avuseseră cu câteva ore mai devreme rolul de a ține o umbrelă bătută de vântul ce a bătut dinspre mare în acea zi. Și, în timp ce încerca să deslușească chipurile celor care se întorceau dinspre locul plonjării victorioase, mintea fără ocupație trecea din asociere în asociere, până ce s-a oprit la un interviu în care Stehpen Hawking era întrebat cum de reușește să își păstreze buna dispoziție 🙂 La care geniul în scaunul cu rotile a răspuns: „Așteptările mele au fost reduse la zero pe când aveam 21 de ani. Totul de atunci a fost un bonus.”
În această ultimă seară nu mai era nimic de bifat. Așa că s-a ridicat, și-a dat jos sandalele și a intrat până la genunchi în apă. Micuțele valuri parcă îi lingeau frustrarea și nemulțumirea până când n-a mai rămas nimic din ele. Luna ce răsărise și muzica de la bar erau bonus. Și pozele cu marea turcoaz…
„Blessed is He Who Expects Nothing, for He Shall Never Be Disappointed” - Alexander Pope
Măcar jumătate sa apucam sa vedem și noi, dar fără stres și cu o înghețată in mâna…